Poezii

Nu ești aici, și tremur, Iar un frig în suflet m-a cuprins, Trăiesc din amintiri, din resturi, Și exist doar pentru-n vis. Inspir un aer melancolic, Mă simt singur și respins. Te aștept

Deschide-ți ochii... Nu vezi? Nu vezi cerul? Cu aura stelară? Sau poate munții? Ce se ridică din iarbă? Dar Luna? Sau strălucirea oarbă? Nici Soarele? Ce răsare-n speranțe? Și nici

Pentru S. Steagul durerii se înaltă spre cer, Preschimbă norii în durere de plumb. În timpul morții lor, Prin simbol, Oamenii sunt doar plumb. Durerea vieții răsună din

În afară ești haos, din zâmbet monoton, Plumb în privire, suflet diform, Suflet plin de vid negru. Rămân în cavou, dependent de durere, Îți ridic cu greu craniul de plumb, \'L-ating ușor de

Plângând la marginea vieții îmi mușc o lacrimă, Îmi curge sânge din suflet și cerul gri se clatină. Te aștept... dar scuip ultima speranță... Legat de Tine prin iubire... Uit această

Las vântul să zboare prin mine - Un cod de bare - Răsună gri, spulberat prin lacrimi fine. Să văd lumea cum plânge, Din ochi - izvoare, sânge - șuvoaie. Ridic în suflet o floare - De data