Poezii

nu mai vreau să ascult scuze tâmpite ce se preling de pe acești pereți pe firele meel de păr m-am săturat nu! ajunge cu atâtea scrijelituri nu mai poate suporta trupul eu? sunt mort de

apus e soarele nătâng peste frunțile crăpate de vremea ce trece necontenit l-aș lua și l-aș băga în pușcărie pe-acest asfințit nesimțit

mă întind înspre infinit cu ochii mari cât norii cuprind cu degetele stele sori și alți licurici ce-mi rănesc irisul clădesc cu plastilină două trei căsuțe mici - nu voi omorî niciun