Texte în proză

Astăzi realitatea m-a privat de nimicul insesizabil care întregea însuși sensul vieții. Cred că acest minuscul nimic are un rol important, căci el era cel care ținea trenul vieții pe linie dreaptă.

E noapte.Afară plouă și sunt singur . Patul e rece,perna mă îneacă și mă ridic cu pași nesiguri către geamul prin care trec firele de lumină ale lunii.Geamul e și el rece și îmi lipesc

Ieri mi-am rezervat de la „Ikar”,firma unui amic,un bilet către necunoscut...este singura cursă ce nu are ora sosirii bine determinată,dar era la reducere și mi-am zis că nu pot rata o asemenea