Poezie
iubire de inger
2 min lectură·
Mediu
cândva si eu pe vremuri
am cunoscut iubirea
pe necunoscute țarmuri
i-am întalnit privirea
erai sublimă ca o zână
din cer cazut-am ca un fulger
tu erai mandra chip de lună
iar eu doar un biet înger
misterul dragostei îl port în mine
este un întuneric neștiut de nimeni
numai chipul tău a putut să-ndulceasca
și să mă-nvețe ce-i iubirea terestra
iubindu-ne amândoi într-un foc divin
mă înecam în sărutul tău sublim
tu erai deja o parte din mine
iar eu trăiam doar pentru tine
și Eros șoptea la urechile noastre
cuvinte dulci cu gust de miere
zburam bezmetici printre astre
și visam la a ta mangaiere
eram orbit de fericire
și te iubeam neomenesc
și eu trăiam doar din iubire
și iți șopteam că te iubesc
însă într-o zi când m-am trezit
din visul efemeric
eram singur...părăsit
rămas în întuneric
ai dispărut precum un vis
si-n lume ai fugit
ce s-a întâmplat cu ce-ai promis?
tu viața mi-ai rapit..
în mintea mea e ceața
ma simt pierdut și rece
tu iubire...cu inima de gheața
m-ai părăsit...iar durerea nu-mi trece
e de ajuns doar un sărut..
să iert..să uit ce ai făcut
căci tu ești soarele ,iar eu o stea
n-ai știut să prețuiești iubirea mea
aș fi vrut să fi tu steaua mea
în fiecare noapte să ma poți veghea
să mă trezesc,să te sarut
de singuratate ca sa-mi uit
acum sunt iarasi un biet inger
ce-a cunoscut fericirea
te-astept sa-mi strapunzi iar inima cu-n fulger
si sa-mi redai iar fericirea
001165
0