Gina Nicolae

Cad frunze pe alei, țes covoare aurii; pașii trezind regina anotimpului: Toamna. Privirea lor scăldată-n mare, valuri cochete pentru slujba de duminică. Sărut hrănitor, spritul

Oglinda lacului tulburată de o privire cu ochelari - Soarele stins de lacrimilie timpurii - Tunelul secret plin de lacăte fără chei.

Mâna din umbră scăldată-n fruturi ce zboară, zboară, culorile atingând obrazul pal. Străzile dorm, visează orașul. Aripi kilometrice atingând muntele, marea; aura văzută fără ochi, muzica

Fanfara timpului regăsită-n chipul copilei de azi, lacrimă și dorință, compoziție simplă: pâine, apă și iubire în cuptorul din ograda țăranului.