Poezie
Ethos
1 min lectură·
Mediu
Două păsări ce împart acelasi cer
Într-o nestingherită libertate;
Două fuioare de ceață-n eter
Două ape atât de curate...
Sunt două coloane răsucite-n arcade
Tăindu-și loc prin aer;
Granituri mult prea calde
Ce vârf de munte cer.
Și nu renunță la slăvile eterne
Același suflet despicat în două
Iar norii par ca să le fie perne
Ochii lor-sticlă se îneacă-n rouă.
Doi cai sălbatici pe pământuri ude
Cu două coame fluturând ca vele,
Și limba lor doar Geea o aude
Când frământând copita sapă-n stele.
Au abdicat din funcția firească
De oameni între oameni printre rele
Și-acum vor doar iubirea s-o renască
Din coapsa lunii și din ape grele.
001.748
0