Știu
Știu pe ce parte a cuvântului dormi. Știu câte silabe respiri până la cafeaua din Calea Lactee pe care o străbați în pași wagnerieni. Știu, într-o zi uitarea va acoperi mireasma noastră și
GVghinea vasileRogvaiv
E toamnă-n culori, mai toarnă-mi o cană de vii pentru morții din rădăcini. Am rămas singuri pe insula nimănui mâncată încet de amintiri. * * *
GVghinea vasileSens unic
Zboară gânduri unghiular, păsări călătoare, iedere mă împletesc în uimirea lui a fi, despre mine, despre ei, orizont și însoțire, drum în doi și totuși singur în ieșirea din uimire din
GVghinea vasileEfect
Păsări călătoare, țipete de-albastru, inima-mi se scurge, ochii mi se duc, păsări călătoare, visul meu de zbor stă-n fragila rădăcină și-n cuvântul despre tot. * * *
GVghinea vasileSentimentul plecării
Creștea singurătatea în mine, odată cu timpul, orizont al visării de dor și revoltă, forțând norocul tăcerii în drumul spre moarte-cunoaștere. Plecarea din mine, teamă a singurătății din
GVghinea vasilePoetul
Un pumn de lut însuflețit, înnebunit de geniul Tău, înnebunit de zare, înnebunit de tot ce-i necuprins, de tot ce-i lacrimă și dor. * * *
GVghinea vasileClarobscur
Umbră peste inima mea noaptea, peste țârâit de greieri, peste fâlfâiri enigmatice de aripi, peste visele lujer stelelor, peste zborul frânt la naștere, peste durerea luminii din sfera
GVghinea vasileConfuzie
Noaptea se lasă hoțește umbră peste inima mea. Seamănă cu moartea, fără cultură și prejudecăți. De aceea nu poți ști dacă în noaptea asta vine numai noaptea sau... * * *
GVghinea vasileA la lettre
A venit criticul să-mi dea peste literă. Maestre... Literatura nu este spital de urgență! * * *
GVghinea vasileSincopă
A ruginit tendonul lui Ahile, timpul continuă alergarea lăsând orizontul cerc de foc pentru fierberea neuronilor într-o lume de nebuni. A ruginit și muzica-n pahare, legea fără de
GVghinea vasileRugă
Sculați și radeți păcatul de a crede în cuvinte, să nu vă roadă viermii ce vor doar parastase, măriți natalitatea sufragiului universal, să nu rămână pe pustii trișorii! Sculați și
GVghinea vasilePagini de neuitare
Gândurile-mi aleargă atrase de gaura neagră a viitorului incert. Cuvintele s-au înecat în tăcerea apăsare, necuvintele escaladează marea indiferență, ceața în care ne-am pierdut reperele
GVghinea vasilePagini de nostalgie
Te-am lăsat la intersecția gândurilor mele, vegetala mea idee de femeia nopților de vară. Luna-mi poleia statuia pașilor de menestrel, cuvintele-mi clădeau o lume surpată-n ploaia de
GVghinea vasileUitare
Și de-ar fi să fie iar azi un ieri și mâine azi, ce-am mai duce-o în uitare de poimâine mai ales. * * *
GVghinea vasileUnde?
Mărșăluim pe albul iernii. Rampf, rampf, cadențat vociferează zăpada robilor pe Terra în simfonia Zeului Vânt. Cu vremuri și vremi pe creștetul capului, rampf, rampf… * * *
GVghinea vasileScrisoare de la tata
Azi ninge. Asta-i plăcerea iernii. În rest… aștept frunza, zâmbetul și mai ales frumusețea. Cu un scurt popas de Naștere și clopoței, aștept, cu doruri multe și primii pași amintiri în
GVghinea vasilePoveste
E noapte, asfaltul ecou. Un galben de fereastră plânge o vioară. Sunt lacrimă și dor, merg în noapte să mă prindă ziua o poveste încă necitită. * * *
GVghinea vasileFără de zbor
S-au așternut atâtea cuvinte între noi, în timp, încât am devenit toartele pământului, heliocentrici pentru un sărut. ***
GVghinea vasileIreversibil
Unde să te caut copilul lui Moș Crăciun din noaptea luminilor de taină. Nici umbra credincioasă nu te va mai recunoaște. Unde au rămas clipele magice în care poezia nopții sacre primea
GVghinea vasileCu mine
Cândva, n-am conștientizat când, m-am trezit cu mine peste mine și de atunci totul a devenit dureros, chiar și bucuria, întrebările au căpătat intensitate, răspunsurile le caut și astăzi.
GVghinea vasileAbsență
Liber să cred în libertate alergând după fata morgana, risipind pașii feliei de pâine, dragostea a rămas o lungă absență în lacrima florii de tei și-n roua privighetorii. * * *
GVghinea vasileAmurg
Trosnește grinda ruginind tăcerea în fire de păianjen. Exil arid de aripi frânte, în scârțâit de pași iubirea toarce amintiri. * * *
GVghinea vasileDorință
Ronțăit de neuroni, tic-tac, secunde trecute, uitate. Mersul tău era printre ele… alergam ploaia… În ideea de vis zburam ciocârlie… În ideea de dor, chipul tău pe zidul vremii a
GVghinea vasileȘi nu
Murisem. Între da și nu, fără lacrimă, spre odihnă crucii, spre nesomn tăcerii. * * *
GVghinea vasile