Viața lui Nicholas
Aștepta cam de două ceasuri. Vremea frumoasă de afară și toți copii aceia care alergau sprinten, l-au facut să-și dorească să i se prelungească așteptarea. Își lăsase sacoul lângă el pe bancă,
(fără titlu)
Ieși afară în curte, și se așeză pe un scaun la umbra viței de vie pe care și-o întinsese de-a lungul curții formând un umbrar în preajma casei. Era început de vară, după-amiază, și privea spre
Blestemul de la han
Era undeva pe la jumătatea muntelui. Avea să meargă de-a lungul până la intrarea în Valea Seacă. Acolo va coborî până în vale, și undeva la marginea văii va campa la noapte. Era puțin
Insolit
Kenny lucra de 2 ani la hanul lui Jeric din Vilvabuena. Rămas orfan după ce mama sa murise, a stat prin orfelinate până la 14 ani când a fugit la Vilvabuena. Oraș-port, Kenny vedea
Sfâșitul din Vilhulla
Încă nu se dăduse jos din pat. Privea pe fereastră, printre draperiile de la geam încercând să distingă în forfota de afară. Își ținea respirația pe alocuri să deslușească vreun glas cunoscut.