Poezie
Valul
1 min lectură·
Mediu
stele liniștite pe marea calmă
din spatele nopții de mucava
un gând hoinar picură cu săgeți
copacii dorm pe coapse de hiacint
nicăieri por nu am unde etala
brusc visul se deschide și vălul tău
mă acoperă strâns cu clipe arse
pe fața zării nici un mușchi nu saltă
noaptea iubire mă seduce valul
tu ești plecat la marele război
cine ești chiar și cu dovada-n mână
cu cine să conversezi despre cum
omul vine și pleacă fără răgaz
timpul se face cuier în lipsă
și tu ai chef să fabulezi din leagăn
ce știm nimeni din marele război nu
vine biruitor nici predicat
șir după șir de contracții calpe
ce nu știm doar fântâna cerului stă
pe dex și cu picioarele sub vise
noaptea iubire te seduce valul
eu sunt plecată la marele război
001495
0