Poezie
Un finit ce-n infinit se stinge
1 min lectură·
Mediu
Un finit ce-n infinit se stinge
ne sunt zilele numerotate
un finit mult sau mai puțin
Dumnezeule îți mulțumesc
ție viață prea plecat mă-nchin
multe n-aș prea mai avea de spus
și totuși câte nestemate
doar câteva cuvinte despre și
doar câteva cuvinte despre celelalte
am fost zi sau poate numai noapte
sau un nimic inclus prin refulare
am fost ce-am fost nimic mai mult
cât pământu-o inimă de mare
acum e timpul să mă trec
vadul lumânarea-și plânge
un finit mult sau mai puțin
un finit ce-n infinit se stinge
ca unii zice-vor c-am fost bețiv
că mă băteam cu zeii rond pentru rond
în urmă-mi trebuia ceva sa las
ca să trăiesc alt chip de port
un crai c-am fost orfeic ori
fără ecuson o spiță de la șbranț
pe Agamemnon zău că nu-i ușor
să scrii cu-n tolbă făr’ un sfanț
Dumnezeule îți mulțumesc
ție viață prea plecat mă-nchin
ne sunt zilele numerotate
un finit mult sau mai puțin
tu draga mea ca testament îți las
un apartament fără perdele
și-o mamă care plânge dup’ un pat
și un blid cu șapte temenele
001.420
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- gheorghe Sarbu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 186
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 33
- Actualizat
Cum sa citezi
gheorghe Sarbu. “Un finit ce-n infinit se stinge.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gheorghe-sarbu/poezie/102291/un-finit-ce-n-infinit-se-stingeComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.