Texte în proză

De cum începu sirena să urle, Leiba își lăsă mătura udă în gangul plin de hârtii, fugind să se ascundă. Cuprins de o spaimă nebună, se-aruncă prin ușa de tablă, cu găurele, în locul unde-și ținea

Iarna fusese ușoară. Petice de gheață. Petice de zăpadă. Crâmpeie de alb pe negru. Apoi soarele. Vesel, proaspăt, gata să se întreacă pe sine în lăcomie. Și petele fug. Sau nu, nu fug. Sunt

MOARTEA ȘOBOLANULUI Astăzi, pe când stăteam pe scaunul nu prea curat al W.C.-ului, plătit lunar către madam Radu, proprietăreasa mea, am observat ceva deosebit. Aveam încă din iarna trecută o

Air-Fraierul Despre intrarea în Otopeni, nu cred că pot vorbi. Ba da, se interzisese fumatul. Mare scofală. Am dat bagajele puricătorilor vamali și țuști în avionul companiei Air France.

Apartheid în Micul Paris –Salut ! –Salut ! –Ce faci în iunie ? –Construiesc societatea multilateral dezvoltată, i-am răspuns cu o ușoară iritare. –Ce-ai spune dacă ai merge în America

Domnul Constantin Corneliu Ruse: Doamnelor și domnilor, Realizările în județul Prahova în primele două luni ale

Primele semne au venit fără știrea nimănui. Nici eu nu știam. Și ce dacă nu știam. Când am știut cum să fac orificiul ușii, dar n-am putut, la ce mi-a folosit? Sau când am știut, da am știut că nu

La început a măsurat cu pas liniștit conturul. Apoi au venit lucrătorii. În câteva zile fundația era gata. Pe terenul viran, mormanele de pietre, sacii cu ciment, cărămizile, dispăreau din stivele

— Dacă mai stăteam, începeam să vibrez la fel cu profesorul, conchise Tatulici cutremurându-și umerii într-un spasm. — Prostii. Am încercat de-atâtea ori să mă las cuprins de transcedentalismul

Iarna fusese ușoară. Petice de gheață. Petice de zăpadă. Crâmpeie de alb pe negru. Apoi soarele. Vesel, proaspăt, gata să se întreacă pe sine în lăcomie. Și petele fug. Sau nu, nu fug. Sunt

Pătura groasă, aspră de veșnică purtare, este trasă peste capul rotund, ca un bostan, cu ochi oblici, abia mijiți, dintre obrajii lucioși. Mai multe brațe o fixează de jur împrejurul unui morman care

Enervat, buldozeristul își încleștă mâna pe leviere, ambalând motorul. Stâlpul ceda cu greutate. Cabina din vârful lui se balansă vibrând, gata să cadă peste lama buldozerului într-un nor de găinaț

Din cauza arșiței, traversele fumegau. Călătorii se întrebau: când vor izbucni flăcările. Un rest de țigară aprins, ardea printre ele, în atmosfera supraîncălzită. Din difuzoare izbucni moleșită o

CÃRÃBUȘI ÎNSÂNGERAÞI M-am trezit înconjurat de o căldură sufocantă. Florile din livadă își scuturară ultimele petale. Fructe minuscule mijeau pe sub frunze, răspunzând chemării cireșelor de mai,

Culcată pe umărul lui, crucea se lăsa târâtă în susul și-n josul străzii, zgârâind asfaltul. Scrâșnetul frecării îi oprea pe trecători, umbre statuare, ca niște păreri ce năluceau trotuarele într-o

ANODINÃ Sar scuturat din pat de frica acestei Anodine . Parcă m-ar fi lovit fulgerător. Titir poate fi și pentru mine omul acelor mlaștini, care stă cocoțat pe patul moale și cu ochii stinși

A R M O N I I L E P I E T R E I C e r u l plumburiu se prelinse peste c r ă p ă t u r a munților din a p r o p i e r e. Soarele șui, amețit de pâcle se încăpățâna să-și aburce mănunchiul

LA BELLU de Gheroghe Neagu Sunt Călinescu. Nici n-am simțit când am horcăit pentru ultima dată. Înfulecasem ultima porție de aer, cu lăcomie de parcă aș fi dorit să mai rămân deasupra țărânii. Ce