Poezie
Luna
Luna
1 min lectură·
Mediu
Noaptea mă gândesc din nou la tine;
Noaptea aș vrea să te am lângă mine.
Sunt singură, de altfel, ca întotdeauna,
Și alături nu-mi stă nimeni alta decât luna.
Mi-am dorit să te am mereu aproape,
Dar nu doar în inima mea, ci și în realitate.
Odată cu luna, la tine am vrut să ajung
Și în brațele tale să râd sau să plâng.
Poate ar trebui să plâng de bucurie,
Însă n-aș putea, căci inima îmi e pustie.
Și cred că așa va rămâne la nesfârșit,
Căci tu nu mă iubești și nici nu m-ai iubit.
Luna este singurul martor al durerii mele;
Este cu mine în nopțile cele mai grele,
Ca unic lucru ce ne-ar putea uni vreodată
În această lume mărginită, rece, izolată.
Când am nevoie de iubire, la tine mă gândesc
Tot ce-am căutat până acum, la tine găsesc.
Cândva te voi răpi lângă mine, la infinit,
Pe tine, luna, și tot ceea ce cândva ne-ar fi unit...
013.133
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 162
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Gheorghe Ioana Mihaela. “Luna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gheorghe-ioana-mihaela/poezie/182642/lunaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
- încearcă să eviți rimele facile (tine-mine; predicat-predicat; epitet-epitet...), cititorii de azi sînt foarte pretențioși și abia așteaptă să te sfîrtece
- repetițiile (atunci cînd sînt figuri de stil): am numărat 9 de tine_tu_tale_te în poezie și tot cam atîtea de mine_mie_mi_mele
- prozodia (în cazul în care îți alegi să scrii în vers clasic, ca acum).
Succes și inspirație!