Poezii

am fost tristă ca un muribund nespovedit când Dumnezeu mi-a agățat de cămașa de gabardină tăcerile ca pe niște insigne și mi-a zis să părăsesc potecile străbune cu ondine tritoni machete din

dând stupidității alte distincții onorifice foram cu paiul un slushie frigid privind luminița de veghe de la capătul tunelului și tăcerea ca o electrocuție a orașului submersat în fote smolite și