Poezie

T.I.M.P.U.L.

2 min lectură·10 noiembrie 2001

Mediu

E prea târziu pentru a mai face ceva…

Prea târziu pentru a o mai putea salva;

Sângele se scurge pe trupul ei curat,

Ochii ei negrii s-au înclestat

Într-o rugăciune ce se pierde în abis.

Doamne, de ce nu e doar un vis?

Iar acel moș cu barba sa căruntă

Se uită-ngrijorat la ceas si se încruntă,

Cade în genunchi si îi sărută mâna,

O lacrimă el varsă, încă una… încă una…

Inima-i se rupe iar plânsul nu se mai opreste

Sfârsit de dor si obosit – se prăbuseste.

E liniste, iar timpul s-a oprit

Să privească scena îngrozit.

E frig… Doamne cât e de frig…

Îmi vine să plâng, îmi vine să strig.

Mosul se ridică si se miscă-ncet,

Împovărat de ani si de-acest secret,

Tinând în mâna sa un colier

Cu sapte perle negre pline de mister.

Fiecare perlă are inscripționată

Câte o literă în sânge sfânt gravată:

T de la tăcerea zânei care zace moartă,

I de la iubirea pe care mi-o poartă,

M e mosul care plânge după ea,

P nu poate fi perfecțiunea

U de la ultima lacrimă pe care o varsă,

L de la linistea care-l apasă.

E noapte, iar timpul s-a retras

Trist si singur pe lume rămas.

E frig… Doamne cât e de frig…

Nu pot să plâng, nu pot să strig.

001.929

gessle. “T.I.M.P.U.L..” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gessle/poezie/8996/t-i-m-p-u-l

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.