Fuga mamei

cănd a plecat, mama

mi-a strigat din scoica autocarului să fiu cuminte, să învăț, să ascult de buni

pleacă în Italia și cândva o să ne fie mai bine tururor

nu o să ne fie niciodată bine mamă

răul ne-a intrat sub piele, e în noi, nu în facturi neplătite, e în mine, în tine, în buni

în viața asta împotriva căreia luptăm

cu prea multă încrâncenare

am încălcat repede toate poruncile mamei și

am fugit în primul weekend în vamă

bunica plângea

și

câteodată mă întreb dacă karma funcționează ochi pentru ochi, dinte pentru dinte

cât de simplu ar fi să plătesc plânsul bunicii cu un plâns,

dar mă tem că lacrimile ei, refrenul unei melodii, trei note, picături chinezești, sunt în mine

pentru totdeauna