Poezii

Ajutor! Simt cum mă prăbușesc În neant. Pustiu și negru e abisul și fără creier. Fără creier Fără de gândire. Memoria pierdută-n amintiri pribegi nu mă ajută. Nu mă ajută să mă pot

Noaptea din jur Tăcută de moarte Simțim cum împarte Pe cerul de-azur Miasme morbide A morților reci \"Nimic nu există\" \"De ce vrei să pleci? Când n-a mai rămas Decât doar un ceas Fără

Depresiv... Oare aceasta nu-i o stare Când simți tristețe-apăsătoare Și totu-i negru Fără pată de culoare Te veselești gandind Că toate-s trecătoare Și totuși Ești cuprins de