Plimbare
Azi, mi-a spus că nu mă suportă. Mi-am amintit că mi-era indiferent și am plecat de acolo fără să privesc înspre șosea. De aceea, când m-am încâlcit printre intersecții, mi-a fost foarte greu să-mi
Nocturnă
E singurătate, pentru că nu văd nimic. De altfel, simt tot ce mă înconjoară și aș putea a fel de bine să închid ochii. E trist, pentru că nu-mi doresc să mă despart de lumină atât de subit. Știu,
Monocronie
Timpul trece. Insesizabil, ca o secundă de plictis. Azi e una dintre acele zile în care simt că trebuie să fac ceva la fel de neprevăzut pentru a îndepărta frica. Frica de schimbare, de stagnare, de
Iluzie
Și ți se pare că auzi mii de voci în lumea imaginară a minții tale. Voci care nu fac decât o larmă fără sens pe care după minute întregi renunți să mai încerci a o desluși. Adori amintirea acelor
