Poem salbatic

Poem salbatic, haita gindurilor fara cuvinte sfisie fisii din inima

Vorbele smulg zdrente de carne vie.

Constituit ilegal in tortionar, avocat diavolesc imi impart judecati solomince radicale:

Ori eu, ori eu, care pe care!

Am turbat cind cineva mi-a pravalit idolii de carne

Noapte si zi sint cu ochii pe trupurile lor

Ei, maiestosii, acum cu pielea scalpata de pe craniu

De se vad rinjind dintii albi iesind din radacina

Cu globurile ochilor stafidite in goluri.

Iubito, te-ai facut urita si grasa

Diforma de batrina ce esti – nu conteaza anii

Ne uitam cu rusine-n oglinda.

De cind te-a cuprins boala

Dinauntru sapind

Ai 30 de kile si-un pic

Ti se scurge prin gaura in matul gros ce ti-o facura doctorii, vinzatorii de nesperante

Ei au zis ca asa e bine, sa fii impotriva naturii cu frica de Dumnezeu.

Timpul e scurt pina cind nu se va mai putea vorbi cu tine nici in urlete.

M-ai implorat sa termin cu tine

Repede-repede, sa te ucid, asasinez, euthanasiez

Orice, sa nu-ti ma rupa suferinta din carne vie in numele Sfinteniei Vietei

Doctorii ne-au amenintat cu Bratul Legii sa intram la paliative

Ca stiu ei ce fac, ca nu-i treaba noastra de nemuriti.

Eu am doar pina miine la apus sa ma hotarasc.

Daca sa te sugrum cu perna, sa-ti scurg singele, sa te strivesc cu barosul din magazie.

Poezia nu mai e gluma, domnii mei, domnisoare!

Ori noi, ori noi, care pe care!