Poezie
Universul
1 min lectură·
Mediu
Cind soarele semetu-l
Usor atunci patrunde
si razele-i ferbinte
Printre copaci se ascunde
Eu vad atunci splendoarea
Naturi ce imparte
Cu mine frumusetea
Ce lumia o desparte
Cum florile-si deschide
Petalele aromate
Ce imprastie parfumul
Aromelor placute
Paduria ce-a bogata
Cu pomi infloriti
Ce se inalta-ntruna
in sus spre infinit
Ei vor ca sa ajunga
La soarele maretul
Caci daca el n-ar fi
S-ar stinge universul
Iar zumzetul de ape
Ce curge jos la vale
De sus de la inaltimea
Muntilor cu splendoare
Privesc si inspre seara
Cind soarele apune
Cum schimba el culoarea
Ca si un foc ce vine
Atunci ma uit in noapte
Si vad cum iese luna
Ce-si schimba mereu forma
in cursu-l ei intruna
si m-ai privesc la stele
Ce sint pe cer si ele
Cum toate in univers
Isi au acelas mers
Frumos este pamintul
Cu tot ce e pe el
Eu nu pot sa-l descriu
Aici asa cum vreau.
012.565
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Lupsea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 155
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 40
- Actualizat
Cum sa citezi
George Lupsea. “Universul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-lupsea/poezie/28550/universulComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
presupun ca esti foarte tanar, asa ca nu am sa ma leg de lipsa valorii poetice a poziilor tale, ci vreau sa-ti dau un sfat:
invata gramatica limbii romane. Greselile pe care le faci sunt coplesitoare.
La inceput am crezut ca e o pozie scrisa intentionat cu greseli ca sa starneasca rasul (vezi poezia \"doua peste\" a lui Bogdan Geana). Pe urma am realizat ca tu ai scris foarte serios. Te rog sa nu te superi pe mine si sa pui mana sa inveti atat romaneste cat si gramatica limbii engleze fiind limba tarii in care traiesti acum).
Toate cele bune!
Nicoleta