Poezie
Pădure de fagi
Beech wood
2 min lectură·
Mediu
Îngrijorați și tăcuți
cutreieram pădurea de fagi
cu trunchiuri negre de ploaie
și ramuri bătute în picuri mărunți
gata să cadă
scânteietori și grei de lumină
lunecam vrăjiți înspre culme
înspre epicentrul tău de imperiu
străjuit de stânci domoale și oarbe
de pini și molizi
printre tufe de corn și aluni
îngenunchiați pe șuba mea de șofer
moale și caldă
te mângâiam în tăcere
scandalizând aerul rece
duhurile și ielele ațipite în preajmă
în întâia dimineață a anului
urmăream cu ochii închiși
cum se limpezește până departe pădurea de fagi
deceniul ursit să-l traversăm împreună
We wandered worried and silent
in the beech wood
the trunks black of rain
and the branches set in small drops
ready to fall down
sparkling and heavy with light
we were bewitched and we slipped towards the heights
towards your imperial epicentre
guarded by smooth blind rocks
by pines and spruce-firs
among hazel-trees and cornel-trees
knelt down on my driver jacket
smooth and warm
I was silently carresing you
shocking the cold air
the spirits and the fairies dozing arround
in the first morning of the year
I kept my eyes closed
and watched the beech wood clear in the distance
the decade created for us to cross it tagether
004705
0