Poezie

Cântarul firii mele

1 min lectură·12 mai 2005

Mediu

Vei sta închisă într-un semn al meu –

pe când lumina însăși, ostenită,

mă va striga, tânjind, ca o iubită

nemaiputând fugi din curcubeu;

vei sta alături de cuvinte sparte,

gândindu-mă învins și-ndurerat

(oh! germinândă sete de păcat

pe care șoldu-ți s-a decis s-o poarte);

vei urmări fantastica secundă

purtata de corăbii pe ocean,

sau orologiul vechi, subpământean,

ce crește munții mari până-i scufundă…

Vei urmări cântarul firii mele –

dar eu, pe talgere, voi fi chiar ele!

0110.933

George Florin Cozma. “Cântarul firii mele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-florin-cozma/poezie/121213/cantarul-firii-mele

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

\"Vei urmări cântarul firii mele –
dar eu, pe talgere, voi fi chiar ele!\"

Nu m-am prins cum s-a zis sau s-a SFARSTINS