Titlu tutu tututu...

Sper ca nu e nevoie de diacritice. In plus, ce alegi, un text corect si fara sens, sau... ma abtin mai degraba. De ce te-ai barbierit? De ce nu te-ai barbierit? Aceasta intrebare ma framanta mult mai tare decat opinia criticilor despre acest eseu, oricum. Intotdeauna m-am gandit sa scriu ceva care sa nu aiba nici macar o propozitie neinteresanta, aceasta fiind singura neinteresanta... hmmm... interesant, nu? Consider ca raspunsul la ambele intreaberari (dintre care cea retorica fiind usor mai greu de raspuns) exista undeva, departe, ascunsa intre petele de negru si de alb ale unei foi total albe de hartie. Fericirea este un mare mister, pentru-ca este un fenomen mai degraba egoist, dincolo de faptul ca nu prea il gasim noi chiar asa usor ca pe o insulta. Pardon, ca nu il gasesc eu! Tie nu iti dau! Te trimit in insulta, trap-saltat! Trebuie energie ca sa colonizam hranirea... sau mai bine zis sa hranim colonia, iar eu propun energie din seva esentei miezului. Acuma trebuie sa aibe si sens aceasta energie, pentru-ca altfel ceea ce spun eu nu are energie, pardon, sens! Asa ca am sa incerc sa elucidez misterul cu multi licurici adusi din sfera boreala, ceea ce nu ii amuza prea mult. Licuricii sunt creaturi fictive, dar carenta simtului umorului lor este vizibil reala. Mai ales ca ei vorbesc acum prin mine, si va spun voua, ca nu e real ceea ce spun ei, pentru ca e fictiv, ceea ce nu ma face sa rad. Sau sa ma rad... acum depinde de diacritice, ceea ce raspunde deci la prima intrebare. Raspunsul este clar, si anume ca nu o sa ma barbieresc pentru ca nu mai pot sa rad. Deci, daca o sa corectati textul, el va avea si mai putina energie, pardon, sens. E destul de lung?