Poezie
Tuturor
1 min lectură·
Mediu
Balada mortilor cere nu mai invie,
Balada care este marturie,
A celor ce odata or fi fost,
Iar viat-acum imi pare fara rost.
Au fost odata dar s-au dus fara sa stim,
In urma lor cu totii patimim,
Plecare ce ne lasa fara glas
Ajungem pare-se intr-un impas.
Delir albastru ce in noapte ni-s-arata
Si inima iti este sfasiata,
Delir timid ce pare a cuprinde,
Tenebru doliu cere se aprinde.
Devine rosu, te izbeste-n vise,
E-un criminal ce viata-ti interzise,
Si vine,vine,vine!Te priveste
Cu o privire care te inebuneste.
Locas viclean in mintea lui bolnava,
Priveste aprig catre a lui sclava,
Vibratie uimita de un sunet,
Scurt, cu puterea unui tunet.
Plecata-u toti si singuri ne-au lasat,
Avuta-u toti un vis inaripat,
Cantata-u toti ferice o balada,
Stiuta-u toti ca au murit pentr-o balada.
002606
0