Ca sa nu ma ud

E ceața. Niște lume pe șosea spre ulița lu\' Rodolică. O femeie mai bătrână cu batic...o fi bunica-mea? Face si ea ce face restu\' lumii. Primesc un cal bun, tânăr si odihnit,in putere. Nu știe prea multe,cred că e adolescent(\"ăsta sigur e Costel a’ lu’ tataie\"). Alearga pe loc si se-ncurcă in sârme; nimerește drumu’ și galopăm spre vii. Pieptu-ncordat , capu’ sus si nările umflate—fotografie. Dau de o băltoaca limpede. Băltoaca e mai mare si are multi pești in ea. Peștii-și văd de treabă. Mai e un peste scorțos si mai in vârsta care stă langă o piatră. Stă si se uită... “pot sa trec un jirâu ca ăsta! Hai Costele. Hai c-aici e un pic mai mare. Inoată mă! Hai mă inoatăă! Ridică capu...Doamne!” Descalec, îi ridic lu’ Costel capu\' cât pot, să mai respire. Trage si aer, trage si apă; mai multa apă...si mi-l pierd... si nu pot să mă mai duc după el, că-mi intră lumina-n ochi De ce i-ai stat mă in spinare!!?