Rochia ta de seară
Rochia ta de seară Atinge fin domol îmbrătișările mele. Curg zâmbete și ochi de ceară Dar tu Sub rochia de seară Stai dreaptă și mândră Ca in fața unui pluton de execuție Sub rochia de
GSGeorge-Alin StoianPrefața unei gândiri juste
prefața unei gândiri juste eu mi-am redus tristețea la o metaforă fără sfârșit un glob de cristal mă înăsprește neîncetat lumea e un univers abstract și eu un punct dezolant. într-o zi mă
GSGeorge-Alin StoianReturul repulsiei instinctive
rar mă trezesc dimineața parcă dezgustat de culoarea visului alb-negru fac exces de neglijență și răpesc oricui evaziunea proprie de conștiința existenței reflective.. sunt eu omul cu zece
GSGeorge-Alin StoianNopți de vară,
Migrez sub vara noastră au trecut vise peste Podul Minciunilor e departe de adevăr stau clandestin in trenul nopții și scriu ingândurat cu poza ridicată in slăvi și în icoane. sunt demonul
GSGeorge-Alin Stoianarde
Se lasa noaptea.. ea este ascensorul spre visele mele spre patimi, spre suferințe, spre diziluzii și as încerca sa dobor noaptea, să o adorm cu povestile mele, povesti ce mă lasă rece dar
GSGeorge-Alin Stoian