Mediu
(Optimism)
Do, re, mi se pare adâncă viața mult prea slută.
Vrajit de-a-l nemuririi simțământ,
Cultiv mereu doar pământ.
Cuvânt de miere iar sunând prin mintea-mi mult prea mută.
(Virtute)
Încheietură iute-n gură,
De ce privești a lumii cută?
Viseizi la ceara mult iubită,
Urechii simțămând purtând.
(Vanitate)
Crudă, scârbavnică dorință
În număr îți găsești a ta ființă,
Cu ochi, cu gânduri, cu silință...
Privesc a ta umilă, nefericită, căință.
001496
0