Poezie
Catoptrophobia
oglinzi
2 min lectură·
Mediu
avem cercul nostru de oglinzi
imagini șchioape, surde sau trecute
mate și fără de lege
masa tăcerii și sfatul bătrânilor din noi
apoi avem
oglinzi în care oglinzile au eclipse de lipsă de inimă
picură în noi făcându-ne sângele aspru și privirea ageră
oglinzi care devin ziduri și piatra sare în ele
ca într-o masină de facut popcorn
sunt oglinzi în care îi bărbierim pe alții până la pielea goala
viteza luminii pare mai mică decât refracția reflexiei în lentila anexă a oglinzii
gheișele văzute de un daltonist au câmpul vizual oval și îl cresc ca un ou decolorat
poate la anul picturile rupestre vor fi înțelese de coapsele carnoase
ce hrănesc flămânzii înainte de a orbi
oglinzi ce ne pun viața la microscop
apoi subit la telescop fără nici un fel de decompresie
topesc oceane distanță sau expandează aburi de melancolie
scrâșnesc din dinți odată cu noi
se sparg și se recompun
ne fac mai goi și ne îmbracă până la refuz
sufocând sângele și împărțindu-l în 2 grupe
bun și rău
apoi este oglinda oglinzilor
oglinda în care femeile din viața noastră sunt creaturi minunate de poveste
prezența mamei e coroana cu albatroși ce o purtăm înca de la naștere
prezența iubitei ne definește d-urile ce ne alcătuiesc punctele cardinale
durere, dorință, dor și dragoste
robinetul vieții abundă în oglinzi
suntem reflexia reflexiei din oglindă
unde magicianul ce face oglinda să împăture curcubeele
nu suntem noi ci oglinda pusă la păstrat într-o alegre ce nu am facut-o încă
00594
0