Gârda Petru Ioan

Consecință firească
Văzând ce fac elevii în closet,
Am înțeles că trebuie, la școală,
Să acceptăm așa, încet, încet,
O nouă disciplină-opțională!
(Vali)

Urmează

Este clar de-acuma, copilașii vor,
Însă Miniserul încă nu apucă
Să decidă dacă fac laborator
Și din care clasă să se introducă...

morala

Pentru bătrâni și tineret,
Prezint aici, pe scurt, morala:
Ei au făcut-o în closet,
Dar, uite, pute-n toată școala.
Calimero

Care morală?

La cât e lumea de ușoară
Și cât morala e-n sincopă,
Eu simt că pute-ntreaga țară,
De nu întreaga Europă.

Am zis, văzându-i cum asudă,
Pe net, în scenele expuse:
În loc de camere la budă
Mai bine paturi (suprapuse).

Dacă patria o cere,
S-or supune conțopiștii,
Dar ți-aș cere o părere:
Ce te faci cu daltoniștii?

...e că cei mai cumpliți sunt cei din blocurile vecine. Ei?

Am stat trei săptămâni în Dresda în 2007, nu mult după ce se terminase reconstrucția celebrei Frauenkirche. Există încă o apăsare, există încă resentimente, există încă uimire, transmise probabil și în familie. Păcat, păcat să pornești războaie...
Da, cumplită glumă!

VV, blestemul este astfel conceput încât pagubele să se oprească, pe cât posibil, între pereții vinovaților. M-am gândit eu că și cu șoarecii și cu șobolanii e riscant, dar nu m-am putut abține. Dar pentru orice eventualitate, mi-am făcut asigurare la locuință mult peste aia obligatorie:)
Lipiți-li-l (e complicat cu dvs., n-ați vrea să ne tutuim?) pe ușă și spune-ți-mi și mie ce efect a avut. La urma urmei, de ce să nu încercăm și această ultimă variantă?

Nea Mitru, n-ai fi tolerant cu "blochiștii" dacă ți-ar zdruncina noaptea măruntaiele cu jdemii de decibeli de la boxe, țipete și alte manifestări civilizate, în timp ce încerci să te odihnești! Așa, că mergi în vizită, tragi o dușcă și te întorci la liniștea de acasă, nersi! :)

Valentin Eni, nici gând să mă gândesc la manifestarea religioasă musulmană! Între noi fie vorba, turcii (de la ei ne vine cuvântul) îmi sunt una dintre cele mai simpatice nații. Dar dacă-mi propuneți un înlocuitor bun, sunt deschis la schimbare.

Aș vrea să mergem înapoi
Să fim o vreme amândoi,
Să fim nebuni, să fim puberi,
S-o tot lăsăm de azi pe ieri...

De vorbim de sport, se pare
Că îl țin destul bojocii,
Să vedem de-o fi în stare
Și să măture escrocii.

Sunt bucuros că oamenii de mare spirit și de mult bun simț rezonează la acest nevinovat Blestem. E clar că el a înmugurit în una dintre nopțile albe neprogramate ca atare de către bietul autor. Aș fi curios cum ar reacționa mârlanii, deși la reacții pozitive nu mă aștept.

Laurențiu Orășanu, Ion Cuzuioc, Dan Norea, George Pașa, mulțumesc!

Doar oamenii pot fi ticăloși. Eu cred că așa gândesc și acei preoți, dar le-o fi rămas ceva agheasmă după ce i-au sfințit pe tâlhari și s-or fi gândit că nu le stică nici câinilor un pic de sfințenie.
Altfel, se sfințește orice: mașini, haine, drumuri, buzi. Nu m-aș mira să se sfințească bordeluri, curve sau măcar anumite părți ale anatomiei lor...

Am trimis acest tristih la concursul lunar cu tema "De bobotează" și am fost surprins să constat că o singură persoană a rezonat. Apropo, nu știu care, dar mă uit îndată. Pe urmă mi-am dat seama că ortodocșii mei colegi, dreptcredincioși creștini care locuiesc aici și pretutindenea, l-au luat de blasfemie. Numai că tristihul meu nu e nici creștin nici necreștin ci surprinde un instantaneu în care bietul preot, încolțit de maidanezi, se apără cum poate. Mai sus am explicat de unde ideea.
Mulțumesc pentru atenție și pentru sugestii, dar nu rezonez cu niciuna dintre variante.
Ne mai citim, ne mai sfătuim...

Atunci când scriem pentru un concurs, încercăm să scriem la temă și cât mai bine, cu speranța că vom fi apreciați, să nu fim ipocriți. Dar dacă nu suntem apreciați nu înseamnă neapărat că am scris degeaba. Pot fi n cauze ale -să zicem- eșecului.
Altfel, sriem pentru că simțim nevoia să împărtășim și ne bucurăm dacă primim reacții pozitive.
Cred că este posibil să ajungi să scrii chiar și numai pentru tine, pentru că n-am auzit despre cineva că s-ar fi lăsat de scris. Te lași de băutură, de țigări, de droguri, de femei (nu cred, dar am auzit :)), dar să te lași de scris??? Aici cred că ești captiv pe viață, spre nenorocirea ta și -cel mai frecvent - a altora :)

Realitatea e că preotul, încolțit de câinii maidanezi, se apără cu ce are la îndemână: buchetul de busuioc. Astfel se crează aparența că îi botează.
Când eram copil, preotul făcea în așa fel încât să termina ziua la ai mei, credincioși și creștini de nădejde, unde rămânea la masă ore întregi. Noi, copiii, ne bucuram, pentru că scăpam câteva ore la săniuș fără să mai fim muștruluiți la întoarcere. Dar nu plecam înainte de a auzi iar, povestită de către preot sau de către cântăreț, pățania unui popă care, atacat de un câine chiar la intrarea în casă, a improvizat cam așa:
În Iordaaaan boteezâââându-te tu Doaamneeeee, marș de-aiiiceaaa f...uuuț închinarea taaaaa!

De Bobotează -
preotul sfințește
câini comunitari

Ultima e cea mai tare, penultima e subtilă.
La a doua pui prea mult în tilu și crd că s-ar putea îmbunătăți ca realizare.
Cea de la tema impusă e construită bine.
Un grupaj bun, aș conchide.

Ai un stil care este de succes. La tema impusă ai tras-o bine din condei. Eroii din Verona, tragici, vs. eroii noștri, comici.
Celelate sunt epigrame bune, cu poantă surprinzătoare. La a doua aș fi pus virgulă și după Azi, dacă tot suntem scrupuloși cu prozodia.

...Că Bădicioiu a devenit (mai) insistent (toată lauda!) în ultima vreme. Bun exemplu de promovare a unui proiect (cuvânt cam prea la modă, dar... mă rog).
Bune, chiar foarte și epigramele. Doar la versul scurt am o rezervă. Nu merge întotdeauna, nu știu dacă aici e prea lung sau alta e cauza pentru care eu l-aș fi lungit la
E drept că nu sunt nici de auzit.
Felicitări!
Subiectiv, evident,
Nelu

Nea Mitru,
cred că juriul a zis NAȘP'-ASTA.

Laurențiu,
Prima e de palmaresul legat de Mizil. Se sprijină pe titlu, zici. Asta s-ar întâmpla și dacă ai citi-o în cheia "vezi Mizilul și apoi du-te în Vest". Sigur că n-am pretenția să meargă cineva așa de departe :)
A doua e o constatare amar-acidă. Ideea mi-a venit tot via Dinescu, apropo de Cetate.
A treia cred că e epigramă.
Ideea pentru a patra mi-a venit de la observația că la început concursul ăsta era de epigrame și calambururi. Nu-s toccmai calambururi, dar e o asociere de titluri din Caragiale, care, în ciuda aparențelor, nu-i ușor să fie transformată în catren cu sens și prozodie fără niciun cuvințel (din păcate la punctuație am intervenit, dar cu strictul necesar) în plus. Că e de trecut, că e de viitor, odată ce mi-a încolțit ideea și am văzut că pot s-o pun în practică, n-aș fi renunțat la ea pentru toate premiile din lume.

Dane, mulțumesc, poate că exagerezi un pic, dar știu că ești sincer și, dacă acceptăm ideea că e bun și frumos ceea ce ne place, ai dreptate.

Mulțumesc tuturor pentru semnele lăsate!

... în tot ce spune (aici!).
Pentru bucuria mea de cititor, poți să lași un rand între titlu și epigramă?
Mulțumesc și mult succes!