Sabina (Nu am î din a !)
Sabina vine din dormitor în camera de zi. E în pijama. Se așează pe canapea și începe a se tîngui: Doamne ce lume! Ce lume îmi crează habitatul în care îmi tîrăsc atît de necugetat zilele și
Fiul meu
N-am să-mi explic niciodata ce-a fost cu vrerea aceea de a ieși din casă pe-o ploaie deasă, cadențată. Rîșnița cerului slobozea stropii cam mari și de ce mă udam, de ce voiam să merg cît mai mult iar
memoria inimii.
Am mers mult pe jos căutând o adresă în oraș într-un cartier în care nu mai fusesem. Blocurile cu diferite nivele nu mă ajutau deloc să mă orientez. Am apucat-o pe-o alee care ar fi corespuns
memoria inimii.
Am mers mult pe jos căutând o adresă în oraș într-un cartier în care nu mai fusesem. Blocurile cu diferite nivele nu mă ajutau deloc să mă orientez. Am apucat-o pe-o alee care ar fi corespuns
