Poezie
O noua dimensiune
2 min lectură·
Mediu
Pasii repezi, imi coboara,
Oarba mea iubire.
Ingan o picatura...
De dor,si inca una de amagire,
Tragic deznodamant !!
Simt ca`mi rupi o inima,
Plus ani la rand.
Surplusul de la sine;vine,
Inseamna o iubire oarba,am si simtit
A si durut,caci indur s-acum un dor,
Dar...
Ceea ce a fost si ce va fi
De timpul infinit depinde.
Nimeni,caci nicaieri nu da iertare
Mie,vietatii mici,plapande.
Intrebarile`mi trezesc orori...
Cu fisuri de dor pictate!
Oare soarele rasare pt mine?
Ce `ntrebare ..
Apele curg spre soare?
Ca urmare a iubirii,
Uit sa-ntreb...cum te mai simti !
Uit de tine si-mi iubesc natura ..
Pasesc pe un prag dimensional
Putin mai sus de tine
Insa,sentiment de dor mai am!
Sper s-alung,dezamagire.
Ce urare de bine mi-ai facut
\"mi-e dor de tine\"
Ai uitat punctuatia,literaturii.
Lasi doar cuvant sa curga,si atat!
Dar am decis,si asa voi face,
Ma dedic unei lumi sihastre,
Caci nimeni nu ma mai aduna.
Mai bine biruiesc pacate,
Decat sa`mi plang iubire !
Nu insemn nimic pe acest pamant!
Dar am decis,si asa voi face!
Ma afund in lume
Si-mi slujesc iubirea
Spre al meu pacat .
Mari,fluvii chiar oceane,
Imi aud plangand urechii.
Inca o data dau de al meu deznodamant.
Dar nu uita...ai fost iubire,
Tot ce va fi tin in eul meu,cel sfant!
Nu mai incerca,sihastre !
Degeaba-ncerci... sa rasucesti omor
Caci iubirea mea .. nu moare
001664
0