Poezie

Când te iubeam

1 min lectură·1 septembrie 2016

Mediu

Când te iubeam

La margine de lume, într-o poiană

O dulce pătură de viață

Se zărea după o liană

Ca un vis aievea-n față

Și-un covor înmiresmat

De viorele și grăușoare

Mă vrăjea, și îmbătat

Mă prăvăleam de pe picioare...

Atunci de nicăieri mă pălmuia

O idee de contopire

Și povestea mă prindea

Iar eu plecam de tot din fire,

Mâini de fluturi mă chemau

Pe-o cărare răzvrătită

Legat la ochi mă conduceau

Spre-o regină cu ispită

Iar natura răsuna

De prinprejur, de pe sub mine

Greieri, păsări chiar și cununa

De ramuri blânde-n minte-mi vine...

Mă uimeai femeie pură

Cu privirea ta voioasă,

Și-acum o caut, poate-n umbră

M-a ales și mi-e mireasă...

Îi priveam negruții ochi,

Pictau eteric un tablou

Dar cerul era bazaochi

Și l-a plouat încă de nou!

Dar în brațele ei înghețam,

Ah ce dulce paralizie

Nici nu simțeam că-ncet muream

Căci eram lângă tine

Și credeam că-s într-o oază

Veșnică și vie

Dar eu mă-nnecam în vază

Și mă scurgeam pe o hârtie...

00741

Gabriela Mihaela Pop. “Când te iubeam.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriela-mihaela-pop/poezie/14096059/cand-te-iubeam

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.