incoerență 2

când ți-ai făcut bagajele n-ai uitat aproape nimic nici periuța de dinți nici bocancii de bărbat cu drum lung către patul altei femei toate ușile s-au închis deodată iar ferestrele au devenit opace ducându-mi camera către foarte departe încerc uneori să te strig pe nume dar buzele se rostogolesc ca-ntr-un film mut cu banda stricată duc vremea încercând să rezlov careul de cuvinte încrucișate pe care n-am putut împreună și privesc cu pupile mici aburii ce se ridică din covor atunci mă sunai în fiecare zi să spui te iubesc atunci mă țineai de mână pe stradă atunci noi doi toate astea sunt goale ca oglinzile fără ramă în care refuz să văd chipul unei femei foarte bătrâne atât de mult să fi trecut de când m-ai părăsit?