Poezie

Ploaie

1 min lectură·23 septembrie 2018

Mediu

Ploaie,neagră-ntunecată,

Azi,s-a abătut deodată,

Soarele și vremea bună,

Au plecat...vine furtună.

Pământul e-ntunecat,

Norii toți s-au adunat,

Cerul iar s-a rupt în două,

Încet...a-nceput să plouă.

Trăsnet fulger și lumină,

Străbat ziua mea senină,

Furtuna rage în zare,

Soarele...încet dispare.

Nimic nu se vede-n față,

Ploaia-i ca un strat de ceață,

Totul e acoperit.

Totul...e neîmblînzit.

Copacii se scutură,

Frunzele le flutură,

Crengile sunt aplecate,

Și frunzele...răsfirate.

Sunet se aude tare,

Cântec de privighetoare,

Ploaia încet se oprește,

Și o rază...cald zâmbește.

Soarele-ncet s-arată,

Și-ncălzește tot deodată,

Zâmbet cald de primăvară,

Iar s-a încălzit...afară.

Cu dușmanii făr' lumină,

S-a luptat ziua senină,

Vremea rea,covărșitoare,

S-a evaporat...în zare.

00773

Gabriel Popovici. “Ploaie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriel-popovici/poezie/14131791/ploaie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.