Septembrie de aur
Septembrie de aur și târziu, M-avânt pe-o creastă verde-aurie Și mă lovesc de cerul azuriu Care suav și dulce mă îmbie. Să regăsesc elanul de demult, Elanul candidului copil zburdalnic, Cu
Așteptând
Au înflorit trandafirii… Ninge cu puf alb de plop, Sorbind feeria naturii Mi-ajunge la suflet un strop… Sorbind feeria serilor târzii În Mai-ul cu Lună cât cerul Cântând îmi înalț eu
Octombrie
Octombrie cu frunze ruginii... Ne înconjoară adesea mireasma toamnelor târzii, Pe lacul spintecat de crengi Și frunze galbene-aurii Se oglindește chipul meu, Sunt eu? Tu oare-ai să mai
Tristețe de toamnă
Septembrie ploios, întunecat și trist, Mă-ntreb adeseori: eu mai exist?! Și dacă da, unde are loc atâta nostalgie Și ce-o să mai urmeze, și ce va fi să fie? Mi-e dor de un septembre
Septembrie galben
Septembrie cu lună plină, Și dorul târcolind peste inimi... E feerie, tristețe, nostalgie, Iar lacrimile culeg firbințeala Obrajilor roșii ca focul. Ne e dor de fierberea verii, Iar toamna
Poem în decembrie
Peste lucirea zăpezii se așterne tăcerea frigului din inimi, E întuneric peste suspine și suflete și sărbătorile bat la ușă... Doamne, cum mai poate tristețea să ne cuprindă sufletele? Și