Vasilica

Sunt bleah, mi s-a stricat modjou\' , mă doare burta și mi-e dor. Sunt singur. Mi-am pregătit un bol cu chipsuri și aștept să vină 10. Atunci pot să intru pe net, e mai ieftin - da\' știti și voi, că mereu vă văd la i-cafeuri, cu o mână pe tastatură și cu alta pe... m aus . Tre\' să intru pe net să trimit câteva mailuri și apoi să mircuiesc.

Astă seară m-am certat cu Vasilica, prietena mea. Ne cunoaștem de trei săptămâni, ne-am întâlnit într-o seară ploioasă de mai, în parc. Stăteam pe o bancă udă, ud și eu, ea s-a așezat lângă mine, fără să mă vadă. Eram supărat în no a ptea aia - fusesem concediat. Nu după mult timp am căutat-o cu privirea, încercând să-i cunosc trupul ud care nu mă vede, încercând să o văd. Era așa de mică, cu părul negru și lung, capul mic, cu un ac c esoriu de păpușa mică de porțelan, era așa de fragilă... o fată furată dintre stele. Așteptam să mă vadă, dar parcă era adormită, visa... Uitându-mă din nou am observat că plângea... Uda o batistă care îi scăpase demult din mâna mică și albă, plouată de lumina stinsă a lămpilor stradale. M-am apropiat de ea și i-am ridicat batista murdărită de ploaie... De atunci suntem doi, de atunci e a mea. Am mers acasă la mine, i-am dat o cămașă de - a mea ca să-i acopere umerii goi de fată și i-am spus că o iubesc; și ea mă iubea, mi-a zis. Cămașa însă nu i-a plăcut și a dat-o jos imediat. A rămas goală, sânii ei goi și albi, sfârcurile trandafirii care miroseau a iasomie m-au apropiat de ea, și ne-am îmbrățișat, atât de lungă a fost clipa aceea, o simțeam că mă vrea, și m-a avut... A rămas la mine, ca un dar scump pe care îl primești și de care ai grijă să nu i se întâmple ceva, era cadoul meu, bijuteria mea.

Gata cu pălăvrăgeala, e zece...