Poezie
Cantecul tristetii
1 min lectură·
Mediu
Am vrut acum să plâng
Amare lacrimi să-mi smulg
Durerea din piept să-mi alung
Dar secate de tristețe , demult nu mai curg…
Soarele iubiri apus în viața mea
Furtuna disperării a lăsat
Amintirea și imaginea ta
Inima-mi zdrobită din nou mi-a tulburat.
De ce? Pentru ce? Întrebări fără rost?
În torente mintea-mi inundă,
Al iubiri tainic rece cost
În norii deziluziei mă scufundă.
Sunt rece, aisberg inconștient
Inima-mi odată-mi caldă
Suferința e ceva latent
Dragostea nu-i nici pe departe oarbă.
003072
0