Poezie
T
1 min lectură·
Mediu
Stateam eu vesnic in tacere
ca un tablou pictat cu negre stele
Durerea sufletului trece
cand inima iti bate rece
Atunci nu simti , nu suferi , nu iubesti
Traiesti ca umbra prin ceresti
un suflet trist ce nu-si gaseste alinare
nici in blestemul nemuriri sale
O amitire a lui Ene
ce eu o vad doar cu durere
in fiecare noapte sper
ca in durere sa nu pier.
De ce revad acelasi vis?
un vis atat de negru scris
un vis ce nu-si gaseste alinare
si chinuie fara-ncetare...
Si cand prin geam soarele apare
eu ma ridic rupt de terroare
as vrea sa scap de-acest crud vis
ce te raneste din adins...
In acel vis
durerea creste odata ce lumina trece
o noapte friguroasa apare
si lumea intr-un haos moare..
Omul ce cu inima vede
pe el visul il ocoleste
caci el iubeste fara incetare
lumea in care speranta-i moare.
Eu nu-nteleg de ce el poate
pamantul crud sa il strabata
el vede dincolo de orizont
si lumea pentru el a stat in loc.
In fiecare noapte vad
acelasi vis si nu socot
ca totul este-o amintire
legata cu-n fir de poezie..
001701
0