Poezie
Portretul unui suflet
1 min lectură·
Mediu
Þi-e sufletul mahmur
și ploaia o chemi în fugă
peste mărețul tei,
de la șosea din curbă
Privești tristețea suavă
și scapi din mână firul,
te-ncrezi în nemurirea-ți,
acesta ți-e delirul.
Suspini în prag de seară,
și-n mâna-ți înghețata
ți ochiul foc de pară
înodînd-ul la cravată.
Spui vorbe rătăcite,
aruncate la-ntâmplare,
pe străzile umbrite
ești loarcă de sudoare.
Îți ți privirea ascunsă,
ca zeii să nu-ți vadă,
răni dure,arcuite
pe-un deal, pe-o baricadă.
Privește înainte-ți
fără un gând de anghină,
scoate-ți argintul salbei
din zâmbet și lumină!
001934
0