Poezie
Camera de joaca
1 min lectură·
Mediu
De 20 de ani
stau în aceeași cameră
lângă aceleași jucării,
lângă același pat.
Camera mea.
Camera în care am trecut
de la o etapă la alta a vieții
atât de încet,
încât nici nu mi-am dat seama.
Totul e la fel ca atunci
când am părăsit-o prima oară.
Doar praful s-a mai așezat,
în rest totul e neatins.
Aici am fost pus prima dată
Cu capul spre răsărit, aici
Am fost așezat prima oară
Pe-o masă.Da, o masă!
Vă întrebați cum decurge
o zi din viata mea?
E simplu. Dacă azi vreau
să fiu copil, sunt copil.
Pot fi cine vreau, atât timp
cât sunt pe pământ.
Camera mea de joacă e
camera obscura.
Aici mă joc eu,
cu aceleași jucării,
în același pat!
...e camera mea.
001547
0