Poezie
Spovedanie
1 min lectură·
Mediu
Stau cu fata-n sus,
Gandesc la anii ce-au apus;
Privesc in urma
Si vad cum viata mi se curma.
E noapte-n al meu suflet,
Mai vreau un singur zambet.
As da multe averi
Sa mai pot fi ieri.
Sa gandesc tot ceea ce fac,
Sa fac tot ceea ce gandesc.
E ca in vis eu sa traiesc,
Plutind pe lac...
Sa simt tot ceea ce spun,
Sa spun tot ceea ce simt ;
Mi-e frica...as face prea mult scrum.
Deci nu trebuie sa mint...
Visez subtil in profunzime,
Mi-e frica de-a mea iutime.
Blandete-as vrea sa am,
Macar un strop...un dram.
Vreau sa iert!
Chiar daca pierd...
Credinta ma poate ajuta.
Speranta moare ultima !
Un cuvant urat nespus
Stapanitor te-arata.
Te face sa zambesti la apus,
Ca nu a fost o zi ratata.
Un cuvant urat spus deja
Al sau sclav te face.
Stingher stai ca pe ace
Doresti sa nu se fi-ntamplat asa.
Cu fata lovita de pacate
Scrisa stau ca o carte.
Doresc a Ta iertare!
Multumesc cu inchinare!
001.298
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Fundu Adriana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 172
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 36
- Actualizat
Cum sa citezi
Fundu Adriana. “ Spovedanie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/fundu-adriana/poezie/1778085/spovedanieComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.