sistem de iluzii

Fiecare crede ca are dreptul la ceva …la un pic de non-culoare pe cerul cenusiu … nu mai sper la culoare … cenusiu…. Un creier divin raspandit pe cer… cateodata un cenusiu-azuriu…o substanta imbatata cu viata…pare o speranta …poate…e doar o amintire…cand cercul s-a largit, cand prezentul devine trecut, si ce a fost devine-un vis, un ideal descoperit mult prea tarziu, asta-I iluzia mea …trecutul e un cavou cu o fereastra stramta si aburita -ce o privesc in constiinta-ce in fiecare seara revine ca sa ma lase , e chinul si delirul ei, e vointa de a traii in vis , din vis in vis .surogatul ce ma face sa astept maine pentru o reverie.iar acum nu mai pot privi lume decat din ochii altuia…doar pentruca el imi trezeste o slaba amintire si indiferenta …ce nu-mi da voie sa tes acea panza si peste el …caci panza lui il apara de a mea...caci orice hruba e un castel in ochii altuia , iar perceptia lui nu-I diferita de a mea,ce –I un abis ? ce-I un inalt ? prin el ma vad pe mine , atunci…aceeasi nerabdare, agitatie, cautare, aceeasi disperare de a se agata de un fir de iarba rasatit din origini…pierdut… o tampla goala ce asuda … inchide ochi… si…si …un dragon apare………..