Autoportret
sunt surâsul cristalin ce se frânge în roua dimineții sunt lacrima amară ce inundă amintirea sunt strigătul mut al durerii ce sparge tăcerea
Intr-o clipa de ratacire
Sarut fantomele trecutului Ce-mi bantuie prezentul Si-adorm pe piatra mormantului. Trandafiri pictati cu sange Ti-am pus la capatai, Raman cu tine, nu mai plange... Vom fi impreuna pe
Frica
Tristetea ma-nconjoara, Cade-o lacrima, e seara, Si-amintirea cea amara Incepe sa dispara. Un zgomot ma-nfioara... Un strain imi bate-n poarta Si ma roaga sa-i deschid, Eu tresar si ma
Agonie
Trupu-mi insangerat, Lovit de viata crunta E lesinat, abandonat... Pe camp, in furtuna. Aud doar ingerii cum canta Si-i simt cum se-apropie de mine, Ma uit in zare si soptesc cu vocea
Amurg
Ceru-i rosu, purpuriu, De un rosu sangeriu; Iara marea stravezie Spumega de furie. Dezolare, intristare, Sauna mortii e-apasatoare, Presarata cu lalele Negre, ca si gandurile mele.
