Poezie

OMUL

2 min lectură·16 noiembrie 2002

Mediu

“Ce capodoperă este omul !…

....Frumusețea lumii !”

Shakespeare,

OMUL

(cugetare versificată)

Dă-ți seama omule ce esti,

Ca visul unei umbre pământești.

Ca pâinea caldă omul este

Dacă e bun și locul îl sfințește

Ca o vioară-n lume omu-i dat

Si merge când e încordat.

Când coardele viorii i-au căzut

Rămâne ca vioara-lemn tăcut-

Si ca un ghem de ată omu-i dat,

Un ghem sunt clipele aici de stat

Ghem încâlcit ce trebuie descurcat,

Si nu toți să-l desfacă au apucat.

Si-i dat mult lumea a nu privii;

Privind-o mult,n-o poate suferii

Si omu-i bun atât cât e sărac

In bogății altfel oameni se fac.

Dorești să ști caracterul în el pus,

Pune-l să stea un rang mai sus,

Si vei vedea ce ascunde-n trup,

Căci deseori om pentru om e lup

Pomul după roade îl cunoști

Oameni după fapte buni sau proști

Metalul după sunet poți a ști

Si omul când începe a vorbii

El înflorește ca floarea în câmpie,

Sfârșitul zilelor însă nu-si știe

Zilele lui ca iarba-și au tăiat,

Pe urmă oricare ai fi-tot ești uitat-

Cu ce se poate om să se măndrească

Atunci când viața este ca o iască ?

Un trecător nu se poate mândrii cu avere,

Omul se poate; viata e trudă și durere.

002.115

Frentiu Toma Adrian. “OMUL.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/frentiu-toma-adrian/poezie/30319/omul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.