Poezie
VIRTUTEA
2 min lectură·
Mediu
“Virtutea straluceste
si după moarte”
Euripides,
VIRTUTEA
Virtutea e mănunchiul
de flori mirositoare
Ce-n vază-l pune omul
in ființa muritoare
Mănunchi de flori frumoase
si bine îngrijite
Ce se păstrează o viață
si tot nevestejite
Virtutea-i bogăția
s-o ai cît se cuvine
Semen întîi să-l puni,
si ultimul pe tine
Să îl cinstesti pe el,
de merită cinstire
Să arați la om iubire,
de-o are în privire
Virtutea e averea
la omul înțelept
La cel care-i folositor
la acel ce este drept
Virtutea e dușmanul
moravului stricat
Ea stă pe stînci înalte
si grele de urcat
Pe primul loc în viată
acel ce-i virtuos
Pune înteresul țării
c-așa este frumos
Pe locul doi părinții
si îi respectă bine
Apoi urmează altii
si ultimul pe sine
Virtutea se cîștigă
nu-n umbră și răcoare
Pentru virtute-i luptă
se ajunge cu sudoare
Se ajunge cu dreptate
chiar aspră calea fiind
Nu cu minciuni sărate
si bine tricuind
Virtutea e să suferi
cu om în suferință
Sa-i ușurezi necazul
după a ta putință
Acel fără virtute
e mort chiar de e viu
Acel ce-i cu virtute
să moară eu nu știu
Nemuritor pe lume-i,
viața-i ține în veac
Căci chiar Divinității
viața-i e pe plac
Trăiește și te luptă
virtute a căpăta
Măcar cît ai putință,
după puterea ta.
001.830
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Frentiu Toma Adrian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 215
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 60
- Actualizat
Cum sa citezi
Frentiu Toma Adrian. “VIRTUTEA.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/frentiu-toma-adrian/poezie/20229/virtuteaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.