Poezie
Ironie
1 min lectură·
Mediu
Doua stele lumineaza, e ciudat, doar doua sint,
Razele lor de lumina, lin, coboara pe pamint.
Una lumineaza-ntruna, alta moare incet-incet,
Oare nu pot sa se-ajute, oare este un secret
Ce refuza sa vorbeasca, sa deschida usi inchise,
Sa aprinda\'acea speranta, sa invie flacari stinse,
Sa\'ncalzeasca vintul rece, sa repare ce-i distrus,
Dar.. Acestea lumineaza noptile ce parca nu-s.
Luna le priveste-ntruna, si-i curg lacrimi de durere,
Cum se poate ca mareata sa nu aiba\'asa putere
Pentru a pastra balanta intre viata si deces,
Intre dragoste si ura, frica, rele, insucces,
Chinuri vesnice, durere, trezind gindurile mate
Pentru stelele din ceruri, ce zac neajutorate
Si asteapta o minune ce refuza sa apara,
Ce refuza sa salveze soarta\'acestora amara.
Plinge steaua.. Plinge, plinge si aceasta nedreptate
Stinge viata.. Stinge, stinge si ramine acea noapte
Rece, sumbra si tacuta, ce refuza sa vorbeasca,
Pentru steaua luminoasa, steaua singura ramasa.
00674
0