Poezie

Cartea Vietii

2 min lectură·7 februarie 2009

Mediu

Era o zi din lunga carte a vieții ,

S-au întâlnit și și-au zâmbit ,

Într-o secundă s-au îndrăgostit ,

Cu toate că știau că vor minții .

Au început să se iubescă , să se amăgească ,

Doar soarele și luna erau martorii lor .

Putea să fie cald , să fie soare sau furtună ,

Ei se iubeau , erau tot împreună .

Anii s-au scurs din lunga carte a vieții ,

Și soarele și luna s-au plictisit de ei .

Le-au spus , La Revedere , rămâneți doar voi doi ,

Nu vă iubiți sincer , nu putem sta cu voi .

Au încercat să se împrietenească cu stelele ,

Dar ele erau mândre si nu vorbeau cu ei .

Le-au spus , Voi sunteți tineri și nu știți să iubiți

Și cel mai bine ar fi ca să vă despărțiți .

El le-a urmat sfatul , zicând că-i înțelept ,

A părăsit-o în noapte , plecând în calea sa ,

Fără să întoarcă ochii către iubirea sa

Pe care a mințit-o , știind că nu e drept .

Mai era o zi din lunga carte a vieții ,

El , cel care a mințit demult ,

Zăcea in pat de ramuri , cerând iertare sorții

Dar mai întâi de toate , dorea sărutul dulce al chipului ei blând .

Ea i l-a dat cu drag , ștergându-i lacrima din ochi ,

Privirea-i era tristă , palidă , rugătoare ,

Dorea ca să se stinga ,

Știind c-a fost IERTAT .

001.227

Foias Nicoleta. “Cartea Vietii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/foias-nicoleta/poezie/1822296/cartea-vietii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.