Eseuri
Mahabharata, legenda care a infruntat timpul
peste invataturi se-asterne praful gros al ignorantei...
3 min lectură·
Mediu
Povestea care-ncepe - vom spune dinainte -
Ca oamenii, pe vremuri, demult, o povestira.
Chiar pana astazi unii ii mai pastreaza talcul
Prin timp veni-vor altii, repovestind-o iar.
Kauravi si Pandavi ciocnindu-se pe campiile Mahabharatei... Aceasta expresie poate caracteriza perfect imensa epopee care este Mahabharata. 200.000 de versuri sunt cusaturile magice ce tin impreuna aceasta opera gigantica, incununarea stravechii limbi sanscrite. \"Povestea marelui razboi al Bharatilor\", cum ar suna Mahabharata intr-o traducere aproximativa este un vestigiu al timpului, originea ei pierzandu-se printre umbrele trecutului. Orientul producea cea mai vasta epopee din literatura universala in timpul in care lumea abia reusea sa isi cristalizeze miturile... Tema acestei lucrari monumentale este conflictul dintre descendentii lui Kuru, cei 100 de Kaurava si cei ai lui Pandu, cei 5 Pandava...
Cu toate ca nu este cel mai lung cant al operei (aceasta onoare revenindu-i cantului al treilea, Vanaparvan - cartea padurii - impodobit cu 17.500 de distihuri), Bhagavadgita este episodul care a devenit celebru datorita dramatismului sau... 18 zile la rand, pamantul se inroseste de sangele prelins... Iar in intinsele campii ale Mahabharatei, prin metafore de o forta si o percutie extraordinare, autorul (sau mai mult ca sigur autorii) acestei marete opere scoate in evidenta lacomia si mandria prosteasca care au transformat istoria omenirii intr-un lung pomelnic... Privind parca printr-un glob de cristal, prevestind parca evenimentele care vor insangera acest pamant, batranii acelui timp mitic au vrut sa ne lase un avertisment incrustrat in pietrele tari ale timpului...
Razboaiele, masacrele reprezinta dovezile ca aceasta lectie predata a priori nu a fost inteleasa, sau a fost uitata prea repede... Forta care guverneaza universul Mahabharatei este un simbol al puterii degradate, al reinoirii perpetue. Astfel, sfarsitul unui yuga nu constituie in sine sfarsitul ciclului perpetuu... Si oamenii trebuie sa inteleaga ca ei nu sunt vitali pentru existenta acestui pamant. Natura poate sa existe si fara noi. Sangele care a curs pe imensa campie nu a determinat disparitia acesteia, ci doar intrarea intr-o noua faza, intr-un nou yuga care probabil ca se va termina la fel. Daca oamenii nu invata din greselile trecutul, viitorul va fi sumbru... Chiar daca poate ne este greu sa intelegem, chiar daca uneori nu vrem sa acceptam, au existat minti luminate care au prevestit evenimentele care aveau noua sa ne innegureze viata. Iar epopeea pe care ei ne-au lasat-o ca marturie a reusit sa reziste timpului. Macar pentru aceasta ar trebui sa ne plecam urechea asupra povestii lui Arjuna! Am putea invata ce inseamna viata, am putea intelege ce ne poate rezerva viitorul...
Riscam sa sfarsim aidoma armatelor care s-au infruntat pe campiile Mahabharatei... Riscam sa ne inecam in propiul nostru orgoliu... Si asta doar pentru ca nu am vrut sa ascultam povata batrana a timpului:
Aceasta povestire sa va ramana hrana
O, oameni buni, si mintii, si inimii curate.
0114.035
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Fluerașu Petre
- Tip
- Eseuri
- Cuvinte
- 468
- Citire
- 3 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Fluerașu Petre. “Mahabharata, legenda care a infruntat timpul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/fluerasu-petre/eseu/153779/mahabharata-legenda-care-a-infruntat-timpulComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Aleg aceast canal,fiindcă susurul sanscritei mă face să ciulesc urechile. Caut cu interes rădăcinile și ramurile acestei limbi a zeilor prin limba română cea fără de origine și fără cuvinte proprii! După ce zeii au plecat limba lor cea fără cusur nu a mai putut fi rostită și a murit de supărare. E uimitor că găsiți resurse pentru o preocupare atât de exotică. În ce privește întrebarea pe care ați formulat-o, derivând din lectura Deochiul iată răspunsul meu: Domnului Fluerașu Petre. Da există de bună seamă această siguranță a certitudinii. Iată din ce se compune ea pentru că e demontabilă. În primul rând este certă existența observatorului, a celui care face analiza, observația. Apoi este certă diferența dintre punctul său de vedere și punctul de vedere al oricărui alt observator din sistem. Această diferență se produce grație diferenței de coordonate dintre pozițiile celor doi. Într-un fel se observă aceeași mare, de la tărm, de pe vârful unui munte, din avion sau din imersie. De concepțiile și pregătirea observatorului. Cum percepe jungla un vânător și cum o observă un biolog. Cum studiază Biblia un savant și cum o citește un drept credincios.
Niciunul dintre observatorii exemplificați nu are interesul să mistifice realitatea, sau dimpotrivă asta dorește, unul poate are un exces de dioptri sau altul un deficit auditiv și declară sincer că în jungla lui nu sunt păsărele. Niciunul dintre observatori nu are motive să se îndoiască de analizorul său. Una vede cel ce vinde și alta vede cel ce cumpără, deși discută despre aceeași vacă. Într-un fel vezi lumea din fotoliu managerului, și altfel se vede aceeași lume, a doua zi, de la coada birourilor de recrutare a forței de muncă. Într-un fel vede scriitorul și altfel vede cititorul, aceeași carte.
Am enumerat câțiva dintre parametri unei holograme. Indiferent că e vorba de univers sau de o femeie, de un oraș sau de o limuzină, de o teorie sau de un animal de companie.
La rândul său și obiectul observat are numeroase fațete. Intr-un fel se expune o femeie când iese pe stradă, altfel când se mărită, altfel când merge la teatru, la plajă sau la schi.
La toate acestea trebuie adăugată relația, legătura dintre observat și observator. Dragostea, tracul, timiditatea, emoția, aroganța ura incompetența pot schimba la rândul lor datele problemei. Dacă am demontat prea mult să montăm la loc.
Concluzia este că nu există un adevăr absolut ci atâtea adevăruri câți observatori sunt. Ambii parteneri observat și observator sunt fiecare în propria lui dinamică, ceea ce mai adaugă procesului o dimensiune dependentă și de legătura dintre ei. Nimic nu este absolut deci nu trebuie căutat absolutul. Nimic nu e mai ridicolă decât siguranța ce face astracție de aceste considerente.
Știu o carte care prezintă un astfel de exemplu: [154] Marketingul marea păcăleală de Cristian Răduță.
Pentru o încadrare eficace în context, te rog să arunci o privire, care va fi lămuritoate din multe puncte de vedere, în textul meu Intrebari la raspunsuri, raspunsuri la intrebari. Aștept si alte comentarii.
Cu stimă.