Singur
Am dat multor oameni flori de-atâtea ori... și erau frumoase, nu glumă! Și i-am făcut să zâmbească Și mi-au mulțumit pentru ele. Durerile mele nimeni nu le vede. Frumoasele
Iarna mea
Iarna nu-mi place! nu mi-a plăcut nicicând... dar sunetul lirei mă face peisajul de iarnă să-l cânt cu propria-mi gura. Omul ăsta știe să cânte. Îmi cântă versurile scrise în gând... Eu
Poezie
La capătul cuvântului rostit se-aude ecoul râsului melancoliei căci lumina poeziei n-a fericit de-ajuns. Am încercat să plâng peste cuvinte să le implor, anii să-i frâng. N-a fost de-ajuns o
Inceputul fara Ea
La început eram singur. Mugure de primăvară atîrnat de-atâtea ramuri ce le-a legănat vântul odinioară. Și soarele mă îngâna cu căldură Și ploaia mă uda cu furtună de picuri! Apă tulbure
N-am visat
N-am visat niciodată la această încheiere! Un înger sau un demon...o stea ca să renască Mai aproape de lumina Altei vieți. Iar mi s-au închis ochii. Iar nu mai am la ce să visez. Unde am pus
Exist?
Atingerea singuratică s-a întâlnit acum cu norii. Aș vrea ca gura ta să-mi cânte numele iar urmele să nu mi se mai șteargă. O stea pe cer aleargă de frica mâinii mele. Atâtea mii de
