Poezie
Rob și fiară
1 min lectură·
Mediu
Rob și fiară
Caut printre umbre rima
La versul trist al sufletului meu.
Și nu mai știu a cui e vina
De-am fost sortit, un derbedeu,
Să nu te afle, să caute mereu.
Înfrigurat și singur calc.
Potecile-s nenumărate.
Tu, rima mea cu obraz alb,
Ți-arăți, ștrengară, vălul de departe;
Exotică, ca un surâs de moarte.
În ochiul tău adânc , verzui,
De reci, jilave mucegaiuri,
Nu mai e loc ca să mai pui
Iubirea-n putrede pospaiuri
Și-a basmelor ascunse raiuri.
Ești ca o lance înfierată-n vârf;
Te-nfigi în sufletu-mi, multiplu.
Mă cumperi ca pe-un rob, din târg
Mă legi, ca pe un lucru simplu,
Ca pradă-n al tău crud periplu.
Acasă, în inima-ți mată
Îmi găsești locul cel mai găunos;
Unde nici șoapta-mi să nu bată
Cu zumzetul, timpanul tău frumos,
Cu liniștea, zâmbetul strâmb, vijelios.
00944
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 137
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Florin-Valentin Mihăescu. “Rob și fiară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-valentin-mihaescu/poezie/13952740/rob-si-fiaraComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.