Florin Rotaru

Chiar dacă poanta o mai fi fost folosită (eu nu am cunoștință) nu cred că este un motiv pentru ca această epigramă să stea la atelier.
Și o altă problemă pe care am mai adus-o în atenția editorilor - domnilor, dați-i nivel suficient lui GPI pentru a-și putea posta comentariile în timp real. E păcat pentru că pierde momentul iar în replicile epigramiste asta contează foarte mult. În opinia mea, este unul dintre epigramiștii talentați de pe site, iar intervențiile sale au fost întotdeauna de calitate și de bun simț.

corecturi la commul anterior:

nici-o -> nicio
desconspiri -> deconspiri

Dacă din punct de vedere al ritmului ambele variante sunt în regulă, înseamnă că cele două versuri ar avea același ritm:

1. Știu șefii că nu sunt finanțe
2. Cum șefii știu că nu-s finanțe

Urechea mea spune că accentele cad puțin diferit. Simt o ușoară poticnire în prima variantă. Dar e posibil să mă înșel. Poate o altă părere, de teoretician, să ne lămurească? Cornel Rodean? Dan Norea?

Epigramistele, bădie,
O să-mi revină de drept mie
Iar pentru tine, aferim,
Rămâne doar... Pseudo Nim

am observat că ai făcut mici modificări față de variantele din concurs

Nenea Jupp, nu intru să dau cu pietre. N-am comentat până acum nici-o epigramă participantă la concurs. În general, nu-mi place să teoretizez, probabil și pentru faptul că nu stăpânesc noțiunile necesare. Totuși, referitor la epigramele postate, am să spun doar că cele grupate sub primul cont îmi par mai reușite decât cele din \"lotul 2\". Cel mai mult îmi place cea cu marinarul. La epigrama cu Crucea Roșie, primele două versuri îmi pare că nu sună bine. Problemă de ritm. Cornel Rodean ți-ar explica mai bine.

\"Știu șefii că nu sunt finanțe,
Nici medici pentru ambulanțe.\"

Poate ar suna mai bine așa:

Cum șefii știu că nu-s finanțe
Nici medici pentru ambulanțe
Și n-au soluții, minți năuce,
Salvării vor să-i pună cruce

Referitor la situația creată, nu vreau să comentez prea mult. În principiu, nu mă deranjează că ai participat cu mai multe epigrame, dar și Calimero are dreptate. Regulamentul cred că a dorit să elimine tocmai astfel de posibilități. De buna ta credință nu mă îndoiesc, pentru că nu te-a obligat nimeni să te desconspiri. Nu aprob în totalitate motivația. Puteai să-i trimiți domnului Bunduri separat cele trei epigrame pentru o jurizare în afara concursului. Sunt convins că ar fi făcut-o. Personal, nu m-am simțit persiflat, așa cum s-a acreditat într-un comentariu. Nu pot vorbi și în numele celorlalți colegi. Sper din tot sufletul ca acest incident să nu afecteze prezența ta pe site și să mai am onoarea de a mă duela și de acum înainte cu tine. Te asigur de toată considerația mea.

Ai folosit rime bogate
Și dublu înțeles la “poate”
Și nu știu ce-aș putea să-ți spun…
Părerea mea – ai fost prea bun

:)

Să fiu sancționat, cum zici,
Bătut la spate cu urzici,
Să mi se-aplice-n fund bombeul
Dar să apuc să-mi iau trofeul

:)

Prefer, dacă mă-ntrebi pe mine,
O clonă care scrie bine
Decât, așa cum a mai fost,
Un consacrat ce scrie prost

:)

De soața ta, cerescul dar,
Șopteau mai ieri niște vecine,
Că face dragoste cam rar
Dar nu atât de rar ca tine

... țepei

O spui, ca lumea să priceapă,
Că te-ntristezi când iei o țeapă
Și-am priceput, cum povestești,
La care cap al țepii ești...

te-a săgetat, nu te-ntrista,
așa e soarta asta schioapă:
unii se-aleg cu dragostea
alții iau țeapă după țeapă

... o dată

Sunteți prima dintre dame,
Ce lăsați a se-nțelege
C-ați scris mii de epigrame...
Din care n-avem ce-alege.
(Elia)


Între ele, ca esență,
Pentru cine le cunoaște
Este-o mare diferență:
Mătrăguna recunoaște

Vin cu un com constatativ:
Rezultă că măcar odată,
Nu vreau să știu din ce motiv,
A fost în tine o... Săgeată

Ne știm de mult și îți pot spune:
Acele epigrame, fată,
Ca să rămână foarte bune
Eu zic să nu le scrii vreodată

Am înțeles ce-ai scris aici,
Te cred silabă cu silabă
Dar nu pricep, nici să mă pici:
Cum, naiba, ești atât de slabă?!!

se pare că ne-am împotmolit un pic în dificultățile ridicate de genul acesta de comunicare. Probabil că față în față discuția ar fi luat o altă turnură deoarece am eu sentimentul că în problematica de bază împărtășim aceleași convingeri, fie și numai pentru faptul că ambii suntem ofițeri. Eu nu spun că ați greșit. Eu am sesizat o tușă, o ușoară exagerare (repet, este părerea mea)în ceea ce privește despicarea firului în patru cu efecte hazlii, cum ar fi suspectarea Victoriei de lucruri de care, cred eu, nu este \"vinovată\" - vezi conducătorul de joc, tactica, palmaresul echipelor, etc. În primă fază nici măcar n-am spus că este rău. Am sesizat o oportunitate și am compus un catren bunișor, zic eu, care v-a scăpat atenției. M-aș fi așteptat eventual să-mi răspundeți în aceeași manieră sau să mă ignorați. Ați preferat explicațiile acestea care, în opinia mea, nu rezolvă foarte multe, deoarece vă întoarceți la critica epigramistică d.p.d.v. al unor figuri de stil, tehnică, poantă, prozodie, lucru cu care sunt întrutotul de acord. Sesizați diferența? Eu am amendat (mult spus) faptul că dumneavoastră căutați înțelesuri unde eu presupun că nu există. Aici m-ar putea contrazice eventual Victoria, caz în care aș pleca să mă culc. Personal nu sunt adeptul unor astfel de explicații. Dacă am ceva de spus și dacă sunt în stare, prefer să o fac în patru rânduri. M-am lansat totuși în această \"dispută\" - așa cum o numește Dan și care, în paranteză fie spus, ne dă dreptate la amândoi - bravo Dane - pentru că am avut sentimentul că am fost înțeles greșit. Nu știu cât am rezolvat nici cu acest comentariu, dar dacă doriți cu adevărat să discutăm, despre asta sau orice altceva, mâine seară sunt în Sibiu și voi lua cina la Crama Ileana unde vă invit, cu riscul de a plăti eu consumația :)

Victoria - scuzele mele.

în principiu, sunt de acord cu ceea ce ai spus. Dar asta aplicat la literatura modernă, la pictură, la sculptură, la fotografiatul norilor în mișcare. Dă-mi voie să fiu un pic mai sceptic atunci când vine vorba despre epigramă. Și nu fac referire aici la cazul în care un critic priceput interpretează tehnica de realizare a epigramei, finețea sau subtilitatea unei poante. Ci mă refer la absurdul situației de a mi se explica mie, ca autor, ce am vrut să spun în cele patru versuri. Cât de inspirat am fost, câte sensuri profunde am surprins fără să am habar măcar. Cred că deja este prea mult. Faptul că literatura modernă \"a devenit așa cum e - n-o mai înțelege nimeni\" nu este un argument. Dimpotrivă. Epigrama, slavă Domnului, încă mai poate fi gustată și înțeleasă de public, fără ajutorul dicționarelor sau al interpreților de valențe mai mult sau mai puțin ascunse și sper să rămână așa și de aici înainte.

Stimate Rodean Ștefan-Cornel,

1. mă bucur să aflu că intervențiile mele nu te deranjează și, te asigur, scopul acestora este pur și simplu de a destinde atmosfera (nu că aceasta n-ar fi suficient de destinsă) și de a aduce un zâmbet, atât cât acest lucru este posibil, pe fața cititorului;
2. comentariul meu nu solicita neapărat un răspuns decât, poate, în ceea ce privește oportunitatea;
3. sunt de acord că aceste analize sunt necesare la fel cum sunt convins de faptul că autoarea epigramei de față (epigramă bună, după părerea mea) a avut în vedere puțin spre deloc tactica de joc a Stelei, conducătorul de joc Rădoi sau palmaresul echipei Dinamo (am putea elucida problema întrebând-o pur și simplu). De aceea interpretarea ta m-a amuzat, într-un sens pozitiv, și a avut ca efect catrenul de mai sus. Cu alte cuvinte, am valorificat o oportunitate pentru a mai scrie un catren care, din păcate, a trecut în planul doi, umbrit oarecum de toate aceste explicații.

Cu stimă
Fl Rotaru